Ileana T. Andrei
E dubios si de studiat de ce ma indragostesc numai in sesiune.
E ca si cum logica si gandirea mea ar refuza sa mai functioneze unde ar trebui si se refugiaza in alt coltisor al creierului meu. Incepe sa creeze acolo un film cu personaje, cu intamplari mai mult sau mai putin reale. Si scenariul se contureaza din ce in ce mai bine pana la un moment cand pare real...se imbina cu realitatea si duce la actiuni poate puerile, prostesti, neintelese de ceilalti dar cu mare inteles pentru proprietara materiei cenusii. Asteptam sa vedem ce se intampla dupa sesiune dar e deja un cliseu, dragostea nu dureaza decat 5 examene, maxim :).
In alta ordine de idei, hai sa va povestesc o intamplare cu o vrajitoare deghizata in coafeza. Din motive numai de mine stiute, am fost acum cateva luni la coafor si fiindca trebuia sa ma si machiez, m-am dus cu tenul neatins de nici o cosmeticala. Maieu alb, fusta simpla de blugi, conica, geanta, atitudine de Bucuresti si de tipa care poseda autoturism si nu e Logan sau Tico. Si cu acelasi nivel de incredere de sine ca intotdeauna, high din cate ma cunosc. M-am asezat frumos pe scaun si...ca la orice coafor care se respecta, madama incepe sa faca oarece conversatie cu tine. Toate bune si frumoase cand vrajitoarea cu ochii verzi, adanci, aduceau a matasea brastei dar intr-o stare foarte pura, nevermind, incepe sa mi faca portretul. Mentionez ca nu conversasem cu ea mai mult de 5 minute. Si ia uite ce-mi zice, rezumat in cateva idei: imi doresc un baiat la care momentan nu am acces, dichisiti si aranjati iar eu inca nu sunt asa. Ca sunt inca un copil si ca alerg dupa niste lucruri care nu mi se vor intampla niciodata. Ca I have 2 options: sa ma schimb, sa fiu mai aranjata si mai cocheta pt ca sunt prea simpla si imbracat si machiata ori sa nu mai alerg dupa cai verzi pe pereti si sa-mi vad de lungul nasului: adica un baiat cuminte ca si mine. Nu o sa spun nimic despre tupeul doamnei. O sa spun numai ca intamplarea m-a marcat si ca o tin minte si acum, la jumatate de an dupa. Si inca alerg dupa cai verzi pe pereti ...
A bientot!
Marea drama a mea este ca sunt un vanator cum bine spunea ARV. Gasesc traire numai in cautare, alergare si strategii de prindere a prazii. In afara de asta, n-o sa ma intereseze niciodata nimic. La radio e Chilian, e cam trist pt 3 dimineatza . Back to work, T!
Leave a Reply